Lupta anti-coruptie
21 August 2007 | Infoline
Problema coruptiei in Romania post-comunista a constituit unul dintre factorii ce au ingreunat progresul de dezvoltare economica si politica, un element ce a sabotat din interior drumul si aspiratiile Romaniei catre o intrare in normalitate dupa revolutia din 1989.
Aceasta este o parere unanim acceptata si recunoscuta ca atare chiar daca cu nuante diferite in cazurile majoritatii tarilor apartinand fostului bloc comunist. Odata cu inceperea negocierilor in vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, semnalele externe din ce in ce mai frecvente primite de Guvernul Romaniei au facut din problema coruptiei unul din punctele negative esentiale au stat in calea procesului de aderare.
In consecinta guvernul Romaniei in colaborare cu diverse organizatii ale societatii civile si cu ajutorul organismelor internationale au stabilit ca lupta anti-coruptie trebuie sa devina una dintre preocuparile centrale ale intregii societati romanesti in vederea cresterii nivelului de integritate si de incredere fata de institutiile statului si a incadrarii societatii romanesti in randul comunitatii europene.
Cu toate ca dezbaterile privind coruptia in Romania au fost cel putin in aparenta aprinse, ceea ce frecvent pare sa lipseasca este o definire clara a conceptului, una pe baza careia un dialog real sa fie stabilit in sfera publica romaneasca.
Conceptul de coruptie este definit de mai multe organisme internationale care deruleaza programe in acest sens (Banca Mondiala, Uniunea Europeana). In Romania intalnim definitia conceptului de coruptie in ultimul raport al Transparency International. Conform acestui raport : « Coruptia, in sens larg, reprezinta folosirea abuziva a puterii incredintate, fie in sectorul public fie in cel privat, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup ».
Definirea coruptiei este reflectata in legislatia romaneasca prin definirea anumitor infractiuni distincte care se incadreaza în termenul generic de coruptie, precum: darea si luarea de mita, traficul de influenta, primirea de foloase necuvenite. Asa cum reiese si din acest „ghid anti-coruptie” ambiguitatea cu care este folosit termenul de coruptie ingreuneaza stabilirea unei dezbateri publice reale, in locul careia gasim de cele mai multe ori un sir de lamentari neclare.
„Desi exista anumite fapte care pot produce uneori prejudicii importante facute de functionari sau oficiali ai diverselor institutii publice în cadrul sau prin depasirea atributiilor lor de serviciu, ele nu pot si nu trebuie catalogate drept “coruptie”, daca intentia funtionarului nu a fost de a obtine un avantaj sau profit pentru el sau pentru altul”.
In documentul adoptat de catre guvernul Romaniei in anul 2005 numit Strategia nationala anticoruptie, o alta definitie a ce se intelege prin termenul de coruptie ne este oferita:
«i) devierea sistematica de la principiile de impartialitate si echitate care trebuie sã stea la baza functionarii administratiei publice, si care presupun ca bunurile publice sa fie distribuite în mod universal, echitabil si egal
si
ii) substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea catre unii indivizi sau grupuri a unei parti disproportionate a bunurilor publice in raport cu contributia lor. »




